Cum iti ajuti copilul sa depaseasca furia

Spread the love

Cand copilul se infurie, parintele se simte deseori depasit de situatie si isi iese din fire, cu toate ca se straduieste din rasputeri sa fie cat mai bun si iubitor.

Unii parinti  isi trimit copilul furios in camera lui sa se calmeze. Altii ii explica, rational, motivele pentru care acesta nu ar trebui sa manifeste furie. Aceste solutii par a fi, teoretic, singurele variante posibile pentru moment. De cele mai multe ori, copilul se calmeaza, intr-un final. Insa, aceste solutii vin la pachet cu o serie de mesaje subtile pe care copilul le percepe asa:

  • „Nimeni nu ma intelege!”
  • „Nimeni nu ma poate ajuta in problema pe care o am!”
  • „Probabil ca sunt o persoana rea acum, daca simt ceea ce simt!”
  • „Nu sunt in stare sa ma exprim si altfel!”
  • ”Nu sunt acceptat!”
  • „Parintii mei sunt speriati de mine cand ma enervez!”
  • „Sunt pe cont propriu. Parintii nu pot sa ma ajute in aceste momente!”
  • „Cand sunt furios, cel mai bun lucru este sa imi ascund sentimentele.”

Astfel apar problemele de management al furiei in perioada adulta (tipam la randul nostru la copii, ne descarcam furia pe partenerul nostru sau dezvoltam tulburari de alimentatie).

Ce este de facut mai bine: ii putem invata pe copii cum sa isi gestioneze furia. Managementul furiei incepe cu identificarea si acceptarea acestei trairi, ca fiind un sentiment pe care cu totii il experimentam din cand in cand, insa important este cum il exprimam in exterior.

Cand experimentam furia, traim, de fapt, sentimente mult mai adanci, cum ar fi frica de a fi ranit, rusine sau tristete (conform zicalei: „cea mai buna aparare este atacul”.)

Una dintre cele mai provocatoare sarcini in copilarie este aceea de a invata sa tolerezi problemele de zi cu zi care apar. Persoanele care reusesc sa isi dezvolte aceasta abilitate sunt capabile sa colaboreze cu cei din jur si isi pot duce la indeplinire scopurile propuse.

Copiii isi dezvolta aceasta abilitate emotionala in momentul in care sunt asigurati ca toate sentimentele sunt naturale si sunt acceptabile, insa conteaza intotdeauna modalitatea pe care o aleg in exprimarea lor.

Astfel, atunci cand copilul tau se infurie:

1. Nu reactiona imediat! Inspira adanc de cateva ori si aminteste-ti ca nu este o „situatie de urgenta”. Acest lucru va transmite copilului ca este in siguranta si ca va putea si el sa iasa din starea de incordare specifica furiei.

2. Asculta! Identifica motivul pentru care copilul tau este suparat. Deseori oamenii care nu se simt ascultati exagereaza. La fel si copilul, cand va simti ca este inteles, va incepe sa se calmeze.

3. Arata-i ca te straduiesti sa ii intelegi punctul de vedere! Cu cat vei fi mai empatic, cu atat copilul isi va putea identifica mai usor ce se afla sub manie (Pozitioneaza-te de partea lui, spunandu-i: „imi pare rau ca treci prin asta…” „este atat de greu sa simti asta… tu imi spui ca nu te inteleg niciodata… cred ca este greu sa te simti atat de singur”). Nu este nevoie nici sa aprobi nici sa dezaprobi. Doar recunoaste-i adevarul. O data ce se simte inteles, copilul va avea o alta atitudine.

4. Nu o lua personal si nu ii spune ca „nu este frumos”! Parintii se simt uneori raniti cand copilul tipa la ei. Copilul se simte frustrat, neputincios sau speriat si isi striga ajutorul, incercand sa se faca auzit, de aceea reactioneaza asa. Spune doar: „Ah, probabil ca esti foarte suparat daca te manifesti cu atata inversunare! Ce te supara intr-atat? Sunt aici sa te ascult!” Copilul nu „se poarta urat” si nu incearca sa „castige”. El nu stie inca sa se faca auzit si altfel.  O data ce simte ca esti de partea lui, nu va mai simti nevoia sa strige si se va putea exprima mai usor.

5. Stabileste limitele necesare si pastreaza empatia. „Esti foarte suparat! Poti sa fii asa atata timp cat simti tu nevoia sa fii asa. Poti sa imi arati cat de mult esti suparat, insa nu lovi pe nimeni, pentru ca nu te vei simti mai bine dupa si iti va parea si mai rau !”(daca este cazul).

6. Cand furia incepe sa se dizolve, nu vorbi, doar empatizeaza! Asigura-ti copilul ca esti alaturi de el! Nu incerca sa vorbesti, invatandu-l acum ceva, nu argumenta, nu explica. Doar recunoaste-i motivul pentru care este suparat: „Esti suparat pentru ca…Imi pare rau sa vad asta, cred ca iti este tare greu!”

7. Aminteste-ti ca furia este modul imatur de a elibera frustrarile. Copiii nu au cortexul frontal dezvoltat pentru a se putea controla. (Nici adultii nu isi pot gestiona frustrarile foarte bine, de multe ori). Cea mai buna cale de a ajuta copiii sa isi dezvolte sanatos caile neuronale este sa le oferi empatie cat timp ei experimenteaza furia. Cand le suntem alaturi ii putem ghida in intelegerea sentimentelor care se afla sub masca furiei. Ei isi vor dezvolta astfel increderea, apropierea si comunicarea; vor deveni mult mai bogati interior si vor fi mult mai generosi emotional.

8. Aminteste-ti ca furia este o forma aparare de fapt! Cateodata amenintarea este vizibila, cateodata nu. Putem sa identificam stimulii externi, insa cu greu putem percepe faptul ca pentru copil, o dezamagire se simte ca fiind sfarsitul lumii. El simte astfel din cauza ca planul emotional nu este suficient de dezvoltat pentru a putea sa isi identifice si sa isi comunice trairile.

9. Spuneti-i copilul că este în siguranță atunci cand traieste o stare de furie. Nu cauta sa atenuezi furia, ci identifica  durerea si tristetea ascunse sub aceasta masca. Atunci cand copilul exprima faptul ca il doare sau il intristeaza ceva anume, furia scade in intensitate.

10. Stai aproape de el cat de mult poti. Copilul tau are nevoie sa se simta acceptat si iubit chiar si atunci cand este furios. Daca este nevoie sa te muti fizic din calea lui, spune-i :” Nu te pot lasa sa ma lovesti, asa ca ma voi muta un pic mai incolo, dar sunt totusi aici, pentru tine!” Daca iti striga „Pleaca de aici!”, raspunde-i: „Imi spui sa plec, uite, am plecat, ok? Ma retrag un pic; nu as vrea totusi sa traiesti singur aceste stari.”

11. Ramai intr-un perimetru de siguranță! Copiii imping adesea lucruri catre noi atunci cand sunt suparati. Daca puteti tolera asta cu compasiune si fiind in siguranta, este ok sa permiteti acest lucru. Dar dacă acesta lovește, îndepărtează-te. Dacă te urmărește, ține-i încheietura mâinii și spune: „Nu cred că vreau pumnul tau furios atât de aproape de mine. Vad cât de furios ești, poți lovi perna pe care o țin pentru ca nu doare.” Copiii nu vor să ne facă rău – acest lucru îi sperie și îi face să se simtă vinovați. De cele mai multe ori, când manifestam compasiune și intelegere, copiii nu ne mai simt nevoia sa loveasca.

12. Nu ii spune ca exagereaza! Desigur ca noi credem ca el exagereaza. Insa aminteste-ti ca un copil experimenteaza zilnic situatii in care el se simte vulnerabil si neputincios, situatii pe care nu le poate verbaliza si noi nici macar nu le observam. Copilul acumuleaza aceste stari si apoi le revarsa pe toate la singur stimul.

13. Recunoasterea furiei copilului il va calma. Ajuta-l apoi sa spuna ce l-a infuriat, de fapt. Nu analiza, doar empatizeaza: „Inteleg ca tu chiar iti doresti acest lucru.  Imi pare rau ca treci prin asta, cred ca iti este foarte greu.”

14. Dupa ce copilul se calmeaza, poti sa incepi sa vorbesti.  Rezistați nevoii de a predica lectii.  Spuneți o poveste care să-l ajute să inteleaga acest context mare de emoție. „Au fost niște sentimente mari … toată lumea simte nevoia să plângă uneori … Ai vrut … Eu ti-am raspuns cu NU … Erai foarte dezamăgit … Erai atât de supărat … Erai trist și dezamăgit. … Mulțumesc că mi-ai arătat cum te-ai simțit…” Dacă vrea doar să schimbe subiectul, lasă-l. Puteți să reveniti asupra lui in alt moment al zilei ori in termen de 24- 48 de ore. Majoritatea copiilor de varsta mica DORESC sa auda o poveste despre modul in care s-au înfuriat și au strigat, atâta timp cât este vorba de o poveste, nu de o prelegere. Îi ajută să se înțeleagă și îi face să se simtă auziți.

15. Nu tine prelegeri! In momentele in care copilul este furios, un parinte nu are foarte multe de facut, de fapt. Copilul stie ce anume a facut gresit. Numai multitudinea de sentimente acumulate l-au facut sa se comporte in fata unui stimul ca fiind intr-o urgenta majora. Doar ajutandu-l sa isi identifice sentimentele ascunse sub furie vei face ca aceste”infractiuni repetate” sa fie mult mai rare si mai usor de gestionat.

Asteapta pana emotiile de furie se disipa; trateaza acest moment cu naturalete si simplitate, pentru a nu da amploare furiei. Daca tii prelegeri in timpul in care copilul este furios, amplifici momentul, nu il detensionezi; copilul se simte neauzit, neinteles, prin urmare va ridica vocea, va striga sau va face gesturi ample, tocmai pentru a se face auzit. Ajuta-l pe copil sa identifice modalitatea prin care, data viitoare, va putea sa faca o alegere mai buna in a-si exprima emotiile. Ii poti spune, dupa ce furia a disparut, urmatoarele : „Atunci cand suntem suparati, uitam cat de mult ne iubim unul pe celalalt si aratam de parca am fi dusmani. Iar cand suntem suparati, ii putem rani pe cei din jur, dar daca o facem, ne pare rau mai tarziu. Ma intreb oare, cum altfel ai fi putut exprima dorintele sau frustrarile tale? Ce alte cuvinte ai fi putut folosi? Cum altfel ai fi putut sa faci, in loc sa te infurii?”

Acceptarea unor astfel de emoții este începutul schimbarii. Treptat, copilul  va invata sa isi exprime nevoile si va deveni mai calm si mai stapan pe sine in situatii frustrante. In acelasi timp, va fi antrenat in a gasi solutii din ce in ce mai bune pentru rezolvarea problemelor. El va invata ca emotiile sunt trecatoare, ca nu sunt periculoase, ca pot fi tolerate fara a reactiona imediat. Treptat, copilul va sti cum sa verbalizeze sentimente si nevoi fara a ataca pe altcineva.

Astfel, iti inveti copilul cum sa isi gestioneze emotiile. In plus, intaresti o relatie de incredere parinte-copil, in loc sa o erodezi. Acest lucru il face pe copil sa aiba incredere in el si in cei din jur. Poate nu de fiecare data iti va iesi. Dar de fiecare data cand reusesti sa o faci, oferi sansa copilului tau sa stie cum sa faca fata atunci cand se afla in situatii dificile, frustrante. Iar tu vei putea sa oferi o educatie mai putin dramatica si mai plina de dragoste.

Sursa: ITG


Spread the love

Lasă un răspuns